Punctul 1 al ordinii de zi. Președintele de ședință a arătat că proiectul privea reducerea cu până la 50% a impozitului pe clădirile persoanelor fizice: consiliul votase încă din 25 ianuarie 1999, prin Hotărârea nr. 6/25.01.1999, diminuarea lui cu 50%, dar textul ordonanței și al Legii nr. 27/1994 lăsase loc la interpretări, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2.03.1999 permitea acum reducerea. Art. 1 din proiect stabilea impozitul prin aplicarea cotei de 0,1% asupra valorii clădirilor.

Domnul consilier Chereji Florin Adrian (trecut „Chereji Adrian”) a arătat că ordonanțele nr. 62/1998 și nr. 15/1999 nu dădeau consiliilor locale competența de a modifica cota de 0,2% și a propus, ca să se evite un viciu de formă atacabil în contencios, păstrarea cotei de 0,2% și un alineat nou: „Impozitul pentru anul 1999 pe clădirile proprietatea persoanelor fizice, se reduce cu 50%”. Domnul consilier Lazăr Ioan a întrebat dacă impozitul nu se putea calcula după zonarea orașului — localitățile componente neavând canalizare și gaz —, iar președintele de ședință a amintit că se hotărâse promovarea, până în luna iulie, a unui proiect de zonare. Domnul consilier Cotuțiu Viorel a arătat că ceruse zonarea încă din noiembrie 1997, a socotit că ea nu se va face „niciodată” și a cerut aplicarea art. 49 din ordonanța de urgență — majorarea sau diminuarea cu până la 50% —, „așa cum am aprobat-o atunci în 25.01.1999”, cu reducerea „de la baza de pornire”; domnul consilier Cristurean Ioan a susținut propunerea domnului Chereji, iar domnul consilier Bâzu Gheorghe i-a cerut acestuia s-o reformuleze. Domnul consilier David Mircea a propus o altă formulare a art. 1 — „Impozitul pe anul 1999 pentru clădiri persoane fizice calculat conform Ordonanței de urgență a Guvernului României nr.62/1998, se reduce cu 50%” —, iar domnul director Toderașc Georgică, de la Direcția economică, a arătat că formularea executivului nu era greșită, dar că era de preferat reducerea cu 50% de la cota de 0,2%, procentul putând fi altul în anul următor, și a semnalat condiția nouă din Ordonanța nr. 15/1999, a îndeplinirii cumulative a utilităților. Președintele de ședință a propus o formulare apropiată de cea a domnului David.

Art. 1 modificat — cota de 0,2% și reducerea cu 50% a impozitului pe clădirile persoanelor fizice pe anul 1999 — a fost aprobat în unanimitate; procesul-verbal redă textul supus la vot întrerupt la trecerea dintre pagini, iar „Art.1 aprobat” are altă formulare: „Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice din municipiul Bistrița pe anul 1999, se reduce cu 50% și se stabilește potrivit Legii nr.27/1994, republicată, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.62/28.12.1998 și Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.15/2.03.1999”. Au fost aprobate, tot în unanimitate, art. 2 — taxa de folosire a locurilor de parcare, stabilită prin Hotărârea nr. 125/30.11.1998, de la 2.800 la 2.000 de lei/oră/mașină în zona centrală și de la 1.400 la 1.500 de lei/oră/mașină în celelalte zone, propunerea comisiei de buget, care ceruse „sume rotunde” —, art. 3 — taxa de reclamă și publicitate de 4,5% din valoarea contractelor încheiate pe anul 1999, fără taxa pe valoarea adăugată — și art. 4, 5 și 6, al căror text nu e consemnat. Proiectul modificat, cu 6 articole, a fost adoptat în unanimitate, de cei 22 de consilieri prezenți; pe site figura „adoptată cu 22 voturi”. Procesul-verbal nu numește votanții, iar lista de pe site e dedusă din această unanimitate.

Domnul Chereji e trecut la propuneri, pentru art. 1 modificat, supus la vot; formulările domnului David și a președintelui de ședință, apropiate de textul „Art.1 aprobat”, nu au fost votate separat, așa că ei sunt trecuți doar la intervenții. La art. 2, președintele de ședință spune că taxa de 1.400 de lei „este greu de plătit”, deși ea crește la 1.500 de lei, și că taxa din centru era de „3.000 lei”, nu de 2.800. La ședința din 1 martie 1999 fusese amânat un proiect privind taxele de parcare, anexa nr. 10 la aceeași hotărâre din noiembrie 1998. Pe site, hotărârea purta data 04.03.1999, corectată după procesul-verbal.