Al doilea consiliu ales

Consiliul local ales la 2 iunie 1996 a avut aceleași 23 de locuri, dar o hartă politică mult mai fărâmițată decât predecesorul său. Convenția Democratică a obținut 5 mandate, PDSR, Uniunea Social Democrată și PUNR câte 3, iar alte nouă formațiuni câte unul: Convenția Ecologistă, Partidul Alianței Civice, PNL (Câmpeanu), Partidul Liberal 1993, PRM, UDMR, Partidul Socialist al Muncii, Mișcarea Ecologistă și Partidul Noua Românie. Primar a fost ales Pavel Popescu (Convenția Democratică), iar locul lui în consiliu l-a luat supleantul Traian Săsărman. Secretar al consiliului a rămas, pe tot mandatul, Mica Oprea.

Constituirea a început cu un blocaj: la 19 iunie 1996, în ședința condusă de prefectul Ovidiu Crețu, consilierii PDSR, PUNR și ai altor patru formațiuni au lipsit în bloc, iar cei 13 prezenți n-au întrunit cvorumul de două treimi. Consiliul s-a constituit legal abia la 25 iunie, cu toți cei 23 de consilieri.

Pe site figurează 67 de ședințe ale acestui consiliu — 42 ordinare, 22 extraordinare, două convocate de îndată și ședința de constituire —, plus ședința nestatutară din 19 iunie, și 540 de hotărâri adoptate. Președintele de ședință s-a ales, ca și în mandatul trecut, de la o ședință la alta.

Viceprimarii

La constituire, consiliul i-a ales viceprimari pe Aurel Marcu (Convenția Ecologistă) și pe Viorel Conea (Partidul Noua Românie). Spre deosebire de mandatul 1992–1996, la început viceprimarii și-au păstrat locul de consilier, cum prevedea Legea nr. 24/1996. Un an mai târziu, Ordonanța de urgență nr. 22/1997 le-a suspendat calitatea de consilier pe durata funcției: la 30 iunie 1997, consiliul a validat în locul lor supleanții Marcel Cornel Șomfelean (Convenția Ecologistă) și Florin Dorin Ignat (Partidul Noua Românie). În iunie 1998, Curtea Constituțională a declarat ordonanța neconstituțională (Decizia nr. 83/1998), iar suspendarea a încetat. În 1998, odată cu fuziunea Partidului Noua Românie cu Partidul Democrat Agrar, Conea a trecut în noul Partid Național Român.

Schimbări în componență

Marian Toniuc, primarul din mandatul trecut, a fost ales consilier pe lista PDSR, dar devenise între timp subprefect al județului, funcție incompatibilă cu aceea de consilier. Incompatibilitatea a ieșit la iveală în ședința din 14 octombrie 1996, iar la 14 noiembrie consiliul i-a constatat încetarea mandatului; în locul lui a intrat Marcel Ioan Ilișuan, tot de pe lista PDSR, înlocuit la rândul lui, în octombrie 1998, de Ioan Bența. Pe lângă supleanții viceprimarilor, arhiva mai consemnează intrarea în consiliu a lui Constantin Totir (Convenția Democratică, februarie 1998) și a lui Alexandru Sigartău (Partidul Național Român, noiembrie 1998); pe cine au înlocuit și de ce, ca și data la care viceprimarii și-au reluat locurile de consilier, se va lămuri din procesele-verbale ale acelor ani.

Primele luni

Procesele-verbale din 1996 arată un consiliu care își căuta regulile: regulamentul de funcționare a fost dezbătut articol cu articol, iar în octombrie consilierii și-au impus singuri o disciplină — patru ore de lucru, o singură intervenție de cel mult trei minute la fiecare punct. S-au disputat paza bunurilor publice din localitățile componente, criteriile ajutorului social, cerșetoria și parcările — viceprimarul Marcu arăta că orașul avea 6.000 de locuri de parcare la 18.000 de autoturisme —, „secretul de serviciu” al unor sume supuse aprobării și deplasările în străinătate. În decembrie 1996, la vânzarea către chiriași a spațiilor comerciale potrivit Hotărârilor Guvernului nr. 389 și 906/1996, consiliul a consemnat primele retrageri de la vot pentru conflict de interese din acest mandat.

Ce a hotărât consiliul

Pentru 1997–2000, arhiva păstrează doar hotărârile adoptate, nu și dezbaterile. Cele mai multe privesc vânzarea spațiilor comerciale ale statului către chiriași, zeci de planuri urbanistice de detaliu pentru locuințe individuale — pe Drumul Cetății, Valea Jelnei, Zăvoaie, Subcetate, în Unirea —, chioșcurile, mesele și licitațiile din Piața Independenței Nord și Piața Decebal, taxele locale și cererile de scutire de majorări. Bugetele au fost adoptate târziu: pe 1997 în iunie, pe 1998 în iulie, pe 1999 în aprilie, iar în lunile dintre timp consiliul a aprobat cheltuielile de capital pe luni sau trimestre.

Printre deciziile cu bătaie mai lungă: Regulamentul de protecția mediului (1997), Planul urbanistic zonal al zonei de rezervație istorică și de arhitectură (1998), zona pietonală de pe strada Liviu Rebreanu (1998–1999), Regulamentul local de urbanism (1999), studiul de circulație și transport public urban (1999), inventarul domeniului public (1999), gazul metan la Sărata și Slătinița (1999) și Centrul de cazare temporară a persoanelor fără adăpost (1997–1998). În 1998, consiliul a înființat, cu asistența firmei americane Chemonics, un Centru de relații publice al primăriei.

Termoficarea

Cea mai lungă poveste a mandatului a fost a încălzirii orașului. După programul de reorganizare din decembrie 1997, Regia autonomă de termoficare și locativă a devenit, prin HCL 62/18.06.1998, societatea comercială „Termo” SA, apoi „Proditerm” SA, cu municipiul ca acționar. În ianuarie 1999, adunarea acționarilor a revocat directorul general și consiliul de administrație; trei zile mai târziu, într-o ședință extraordinară convocată la cererea a nouă consilieri, consiliul local i-a anulat hotărârile, și-a retras mandatarii din adunarea acționarilor și a numit un nou consiliu de administrație. În iunie 1999, prin HCL 49, consiliul și-a revocat aceste hotărâri. Au urmat concesionarea serviciului către Proditerm, păcura cerută din rezerva statului, garantarea unui împrumut pentru combustibil și, în octombrie 1999, un program de restructurare cu disponibilizări de personal.

Bistrița și lumea

La 30 aprilie 1997, consiliul a aprobat înfrățirea cu orașul francez Besançon, cu care municipiul avea relații din 1990. Au urmat schimburi de delegații cu Besançon, cu orașul german Herzogenrath și cu orașul polonez Zielona Góra, iar în 1999 consiliul a aprobat relații de colaborare cu orașul american Columbus (Georgia). Din 1999, consiliul a plătit cotizația de membru la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest. Consiliul a acordat 17 titluri de cetățean de onoare — de la Tudor Jarda (1997) până la Hubert Tyrode (2000), printre ei miniștrii Andrei Marga și Crin Antonescu și istoricul Liviu Maior —, cele mai multe în ultimele luni ale mandatului.

Sfârșitul mandatului

Ultima ședință a avut loc la 25 mai 2000, cu o ordine de zi plină de închirieri, concesionări și cereri de eșalonare a datoriilor, plus contul de execuție al bugetului pe 1999 și un contract de consultanță cu Arthur Andersen. Un buget pe anul 2000 nu figurează printre hotărârile acestui consiliu. La alegerile din iunie 2000, primar a devenit Vasile Moldovan, iar Pavel Popescu a intrat în consiliul local, ca simplu consilier.