Punctul 2 de la „Diverse”, discutat împreună cu adresa SC „PRODITERM” SA nr. 3979/23.09.1999, privind suplimentarea subvenției pentru energia termică livrată populației în 1999 și plata ei cu prioritate, la propunerea domnului consilier Țintean Ioan, aprobată la începutul ședinței cu 19 voturi „pentru” (vezi pagina ordinii de zi). Domnul Țintean, care a socotit „pertinentă” întrebarea domnului consilier Buta Anton de la punctul precedent, a arătat că prin adresă societatea cerea „aproximativ 7,360 miliarde lei” peste suma aprobată în buget, că în comisia de buget se căutaseră, împreună cu Direcția economică, bani pentru ca ROMGAZ să reia livrarea gazului metan, că societatea depusese două bilete la ordin de câte 3 miliarde de lei, cu scadența la 30 septembrie, și le-a cerut consilierilor să spună la ce indicatori se putea renunța pentru plata subvenției, chiar dacă domnul primar obținea păcura de la București. Președintele de ședință a arătat că din bugetul local „de 90 miliarde lei” 24 de miliarde fuseseră alocate societății — „30% din bugetul primăriei” — și că „PRODITERM-ul s-a distrus singur”. Domnul consilier Jurje Valeriu a socotit, ca și domnul Buta, că vina era în mare măsură a consiliului, ale cărui decizii fuseseră mai mult politice decât profesionale: costul gigacaloriei, aprobat de Oficiul Concurenței, nu mai intrase în consiliu — „o cerință de 32 milioane lei, iar noi am aprobat undeva pe la 18 milioane lei” —, bugetul aprobat de consiliul de administrație fusese unul cu pierderi, iar tergiversarea reabilitării centralei termice adusese societatea „la pământ”. Președintele de ședință a socotit că merita susținută ideea unei uzine de cogenerare sau gândită o altă soluție, iar domnul consilier Laza Kosma Tiberiu a arătat că populația își plătise impozitele și taxele în proporție de 109%, iar persoanele juridice doar de 29%, că exista un deficit de 1,6 miliarde de lei la fondul bunurilor publice și că, din cauza managementului defectuos, 1.000 din cele 24.000 de apartamente se legaseră separat la gaz; cogenerarea era „o soluție”, iar varianta pomenită de „domnul consilier Anton” — președintele de ședință — ar fi trebuit gândită mai devreme.

Domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a arătat că fondul de amenzi ajunsese la 100 de milioane de lei, față de 80 de milioane prevăzute, și a cerut amendarea celor care nu-și curățau trotuarul. Domnul consilier Bâzu Gheorghe a apărat banii dați drumurilor și trotuarelor, a amintit că pentru Școala generală nr. 6 se suplimentaseră 2 miliarde de lei și a întrebat cine se ocupa în Primărie de colectarea impozitelor și taxelor, agenții economici plătind doar 29%. Domnul consilier Cristurean Ioan a arătat că „acele 37,36 miliarde lei” ale societății proveneau din diferența de preț, că Primăria datora încă de anul trecut peste 2 miliarde de lei subvenție și l-a rugat pe domnul primar să numească o comisie pentru „definitivarea managerului” societății. Domnul consilier David Mircea a cerut ca executivul să dea banii la zi — cel mai mare datornic al societății era Primăria, nu populația —, a numit situația „faliment” și a cerut ca domnișoara secretar Mica Oprea să spună la ședința următoare dacă puteau fi vândute acțiuni ale societății, ca alternativă la un credit bancar, și să se răspundă dacă erau admise contractări de lucrări peste sumele prevăzute în buget. Domnul consilier Cotuțiu Viorel a cerut o rectificare urgentă a bugetului — jumătate din buget mergea la drumuri, iar agenții economici nu-și puteau plăti impozitele pe clădiri, deși consiliul le redusese anul trecut —, iar domnul Țintean a propus, dacă plata lunară a câte 2 miliarde de lei către societate nu era posibilă, contractarea unor credite de trezorerie, de cuprins în bugetul anului următor, arătând că întârzierile la plată față de grafic ajunseseră la 4,8 miliarde de lei; la întrebarea lui, domnul director Toderașc Georgică, de la Direcția economică, a arătat că din donații pentru capela mortuară se adunaseră „aproximativ 2,5 milioane lei”.

Domnul primar Pavel Popescu a arătat că centrala termică funcționa atunci pe gaz, că bugetul „de 96 miliarde lei” fusese făcut de specialiștii Direcției Generale a Finanțelor Publice și că impozitele și taxele locale erau colectate de Administrația Financiară, care nu era subordonată Primăriei; serviciile fiscale proprii nu fuseseră înființate din lipsă de spațiu — Banca DACIA FELIX nu renunțase la imobilul municipiului închiriat până în 2001, cu SC „ONIX” SRL Primăria era în proces pentru „400 și ceva de milioane lei” chirie neplătită, iar spațiul din str. Liviu Rebreanu nr. 22 era revendicat de fostul proprietar —, deși lansase licitațiile pentru amenajare. Despre Școala generală nr. 6, a arătat că deschisese credite de 3 miliarde de lei la 31.08.1999, plătite, dar că societatea de construcții SC „A.C.I.” nu avea finisori și școala nu putea fi deschisă la 1 septembrie, directorul ei întrebând dacă putea funcționa de la 1 decembrie, iar 500 de milioane de lei erau restanțe ale Ministerului Educației Naționale; domnul Țintean a întrebat de ce să plătească Primăria restanțele ministerului, iar președintele de ședință a socotit că școala nu putea intra în funcțiune în acel an bugetar. Despre societate, domnul primar a arătat că Primăria trebuia să-i plătească „suma de 8,6 miliarde lei” și că conducerea ei nu dusese caietul de sarcini la Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului pentru aviz; la rectificare, consilierii urmau să decidă la ce se renunța — Școala generală nr. 6, capela mortuară, podul peste râul Bistrița —, iar din „cele 2 milioane lei” strânse pentru capela mortuară, un milion îl donase el. La întrebarea domnului David despre contractări peste buget, a răspuns că nu avea cunoștință de depășiri.

Informarea nu a fost supusă la vot; după ea, președintele de ședință a declarat închise lucrările. Întrebările și cererile domnilor David, Bâzu, Țintean (donațiile pentru capela mortuară) și Cristurean (comisia pentru managerul societății) sunt trecute și la interpelările ședinței. Procesul-verbal dă cifre care nu se potrivesc: suma cerută de societate e „aproximativ 7,360 miliarde lei” (domnul Țintean) și „acele 37,36 miliarde lei” (domnul Cristurean), iar domnul primar vorbește de 8,6 miliarde de plătit; bugetul local e „de 90 miliarde lei” (președintele de ședință, pentru care 24 de miliarde ar fi „30%”, aritmetic circa 27%) și „de 96 miliarde lei” (domnul primar); donațiile pentru capela mortuară, „aproximativ 2,5 milioane lei” (domnul Toderașc) și „cele 2 milioane lei” (domnul primar). Domnii Jurje, Bâzu și Cristurean, care au luat cuvântul, erau reprezentanți ai consiliului în Adunarea Generală a Acționarilor SC „PRODITERM” SA, desemnați prin Hotărârea nr. 48/15.06.1999; la acest punct nu s-a votat nimic.