Punctul 14 al ordinii de zi, privind Hotărârea nr. 13/29.07.1996. Domnul consilier David Mircea a arătat că, în comisia de urbanism, se constatase că hotărârea — „ce am hotărât noi în 1995”, cum e trecut în procesul-verbal — nu se respecta: după obținerea autorizației, deținătorii își schimbau activitatea; comisia propusese abrogarea ei, cererile de modificare a spațiilor urmând să fie analizate strict la nivelul urbanismului, prin autorizații de construire bine documentate. Domnul consilier Purdea Mircea a arătat că și comisia de comerț avizase favorabil proiectul, cu propunerea ca la art. 1 alin. 1, după „… unități comerciale”, să se scrie „cu excepția celor de alimentație publică”. Domnul consilier Cristurean Ioan a cerut o modalitate de a stăpâni fenomenul, fără precedente ca cel de la intrarea în Viișoara, iar președintele de ședință a arătat că Primăria nu știa câte intervenții se făcuseră la parterul blocurilor, câte aveau autorizație și câte fuseseră penalizate.

Domnul consilier Jurje Valeriu a arătat că legea permitea deținătorilor schimbarea destinației, cu acordul locatarilor, că o hotărâre a consiliului putea fi atacată în instanță și că situația era „scăpată de sub control”; a propus anularea hotărârii, restrângerea deschiderilor spre domeniul public prin planurile urbanistice de detaliu, verificarea spațiilor de către executiv și intrarea lor în legalitate prin plata unei concesiuni, amintind și propunerea domnului consilier Botiș Nelu de a tipiza aceste deschideri, cu o taxă uniformă. Domnul consilier Cotuțiu Viorel a socotit că proiectul urmărea „intrarea în legalitate a ilegalităților făcute”: parterurile se transformaseră în buticuri și în alte activități, deși în autorizațiile de urbanism scria „birou”; a propus ca hotărârea să rămână cum era sau o hotărâre care să nu mai permită spargerea parterurilor de bloc. Domnul primar Pavel Popescu a arătat că ilegalitățile le făcuseră solicitanții, nu Primăria — SANEPID-ul și Consiliul Județean eliberaseră autorizații fără să țină seama de autorizația de construire — și că o comisie din 2 echipe, constituită prin dispoziția lui, făcea controlul, cu raportul la 15 decembrie. Domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a socotit că hotărârea trebuia abrogată — „Legea finanțelor spune clar că se poate amenaja cu acordul locatarilor”, deasupra cuvântului „finanțelor” fiind scris de mână „locuințelor” —, iar domnul consilier Chereji Florin Adrian (trecut „Chereji Adrian”), că, dacă hotărârea nu putea fi respectată, era mai bine abrogată, cu o taxă de ocupare a domeniului public egală pentru toți.

Președintele de ședință a propus amânarea, până când executivul prezenta situația reală a spațiilor de la parterul blocurilor — câte erau autorizate, câte urmau să fie amendate — și un regulament urbanistic; amânarea a fost aprobată în unanimitate, de cei 22 de consilieri prezenți, iar regulamentul și situația urmau să fie prezentate în ședința din decembrie 1998 sau în cea din ianuarie 1999. Procesul-verbal nu numește votanții, iar lista de pe site e dedusă din această unanimitate. Propunerile comisiilor și ale domnilor Jurje și Cotuțiu nu au fost supuse la vot. Pe site, abrogarea Hotărârii nr. 13/1996 figurează la Hotărârea nr. 13/25.01.1999. Proiectul nu are un număr de hotărâre.