Al doilea proiect din completarea ordinii de zi. Același subiect fusese supus la vot și în ședința din 28 mai 1998, fără ca procesul-verbal de atunci să consemneze rezultatul. După citirea proiectului, președintele de ședință a amintit art. 30 din Legea nr. 69/1991, republicată: consilierii implicați în această problemă, personal sau prin rude până la gradul al IV-lea inclusiv, nu aveau voie să voteze; procesul-verbal nu consemnează ca vreun consilier să se fi declarat în această situație. Domnul consilier Purdea Mircea a arătat că proiectul fusese avizat favorabil de comisia de servicii publice și comerț, iar domnul consilier Țintean Ioan, că îl avizase favorabil și comisia de buget.

Domnul consilier David Mircea și-a reluat poziția anterioară: creșterea numărului de mese pentru comercianții ambulanți, în detrimentul producătorilor agricoli, menținea Bistrița cel mai scump oraș din Transilvania la produsele agricole, așa că va vota „împotrivă”. Domnul consilier Cotuțiu Viorel, de acord cu închirierea meselor, a întrebat dacă Primăria încasase taxa zilnică de la începutul anului și dacă nu cumva consiliul era vinovat de pierderea unor bani; domnul director Toderașc Georgică, de la Direcția economică, a arătat că taxele de forfetare însumau 84,5 milioane de lei, față de 216 milioane câte ar fi trebuit încasate până la sfârșitul semestrului, la chiria minimă, pentru 150 de mese. Domnul consilier Purdea Mircea — trecut aici „Mircea Purdea” — a respins ideea că producătorii agricoli ar fi defavorizați: în piață erau locuri libere la cele patru rânduri de mese, iar consiliul trebuia să stingă conflictul și să încaseze sumele. Domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a amintit istoria meselor — 70, 90, 120, iar acum se cereau 197 — și a întrebat de ce se cerea suplimentarea, când mesele erau goale.

Domnul consilier Chereji Florin Adrian a contestat calculul domnului Toderașc — 150 de mese cu 4.000 de lei pe zi ar fi dat 108 milioane de lei în șase luni, 216 milioane fiind suma pe tot anul —, a susținut reducerea treptată a numărului de mese pentru comercianți, ca orașului să i se redea „spiritul de burg medieval”, nu „un comerț balcanic de tip oriental”, și s-a raliat domnului David: producătorii agricoli erau alungați de la mese, iar consiliul trebuia să se gândească la cei 80.000 de locuitori, nu la 200 de persoane. Afirmațiile din presă că unii consilieri ar avea interese personale, având magazine, le-a numit speculații, care, a spus el, se văzuseră în ziua aceea, la votul pentru spațiile comerciale. Domnul consilier Anton Constantin a socotit artificială opoziția dintre cele două categorii — se puteau suplimenta mesele și pentru producătorii agricoli —, domnul consilier Creța Simion a cerut, ca și în comisia de comerț, să li se dea comercianților ceea ce cereau, masa fiind locul lor de muncă, iar domnul consilier Buta Anton a socotit că, practic, mesele trebuiau date. Domnul Toderașc a arătat că domnul Chereji calculase cu mese de 1 m în loc de 2 m.

Domnul Lăcătuș Ștefan a cerut cuvântul din partea comercianților. Președintele de ședință a amintit că în consiliu iau cuvântul doar consilierii și executivul, alte intervenții fiind posibile doar cu aprobarea consiliului, și l-a întrebat pe domnul viceprimar Marcu Aurel de ce se modificase numărul de mese și de ce 197 de mese ar fi liniștit situația. Domnul Marcu a arătat că situația dura de șase luni, că 197 era o cifră prea mare, executivul socotind rezonabile 150 de mese, că asupra prețului se revenise de două ori, dar asupra numărului de mese nu, că la cele 7 licitații comercianții refuzaseră să liciteze din cauza reducerii la 124 de mese și că unii consilieri liberali votaseră împotrivă, deși în presă declarau că îi susțin pe comercianți; a cerut să i se dea cuvântul domnului Lăcătuș. La întrebarea președintelui de ședință — comercianții ceruseră 127 de mese și li se oferiseră; s-ar fi liniștit cu 150? —, domnul Marcu, trecut aici „Aurel Marcu”, s-a declarat convins că da, hotărârea prevăzând licitarea expresă a unei singure mese. Intervenția domnului Lăcătuș, de cel mult 3 minute, a fost aprobată cu 12 voturi „pentru” și 6 abțineri.

Domnul Lăcătuș Ștefan, din noua Asociație a Comercianților din Piața Independenței Nord, a arătat că la cele 7 licitații nu licitase nimeni, comercianții neputând plăti un milion de lei Primăriei, cu vânzări foarte slabe — erau oameni rămași fără locuri de muncă în zona industrială, care își scoseseră banii din bancă —, s-a declarat în dezacord cu domnul Chereji și a spus că singurul care spunea lucrurilor pe nume era domnul Cotuțiu. Domnul consilier Câmpeanu Mircea a răspuns că, după ce consiliul redusese prețul, comercianții făceau din nou presiuni, că prețurile din piață erau mult peste cele din București și că trebuia ales între interesul electoratului și cel al celor 200 de comercianți.

Proiectul de hotărâre, în forma propusă de comisia de servicii publice, a strâns 9 voturi „pentru”, 3 „împotrivă” și 6 abțineri, din 18 consilieri prezenți, și a fost respins. Procesul-verbal nu numește votanții; doar domnul David Mircea anunțase că va vota „împotrivă”.