Primul punct de la „Diverse”. Domnul consilier Țintean Ioan a început cu postul de director al Casei de Cultură, dar președintele de ședință l-a trimis la punctul 5. A întrebat apoi cum s-a dovedit că două dintre cele șapte spații comerciale nevândute după Hotărârea nr. 32/22.04.1997 se află în imobile de pe lista monumentelor istorice. Domnul viceprimar Marcu Aurel, președintele comisiei de negociere, a arătat că spațiile din Piața Centrală nr. 4 și nr. 27 nu figurau pe listele primite inițial de la Inspectoratul pentru Cultură — din prima listă lipsea pagina cu imobilele din Piața Centrală — și că, după sosirea noilor liste, comisia de negociere considerase că trebuie sistată vânzarea tuturor imobilelor de pe listă, la categoriile A, B și C.

Domnul Cotuțiu Cornel, inspectorul șef al Inspectoratului pentru Cultură (procesul-verbal îl numește o dată „domnul consilier”), a anunțat că primise chiar în acea zi de la Direcția Monumentelor Istorice o soluție, pe care urma să o facă publică, și a cerut ca problema să rămână în suspensie. Președintele de ședință a replicat că explicațiile nu lămuriseră consiliul și că, nefiind incluse pe o listă a monumentelor aprobată prin hotărâre de guvern, clădirile se puteau vinde, totul fiind „o tergiversare inadmisibilă”; domnul Cotuțiu Cornel a răspuns că el dăduse aviz favorabil pentru orice demers.

Domnul consilier Cristurean Ioan a întrebat dacă, după Hotărârea nr. 34/30.04.1997 privind sediul SRI din str. Dogarilor nr. 2–4, se păstrează casa de pe colț, cu trei apartamente aflate la vânzare; președintele de ședință a arătat că problema casei fusese hotărâtă odată cu adoptarea acelei hotărâri. Nu s-a votat.