Punctul 1 de la „Diverse”. Domnul viceprimar Marcu Aurel a prezentat informarea: în 1999 se încheiaseră 442 de contracte individuale cu deținătorii de animale învoite la pășunat; soldul contului de pășuni din bugetul local era, la 1.01.1999, de 25.485.495 mii lei, iar suma de încasat de la crescătorii de animale fusese stabilită la 159 de milioane de lei, după efectivele din contracte și din registrele agricole. În baza Hotărârii nr. 17/1999 se licitaseră 464 ha de pășune la Ghinda, Viișoara, Slătinița și Unirea, încasându-se 46,4 milioane de lei. Din iunie se făcuseră controale în pășune, cu procese-verbale întocmite în prezența șefilor de turmă; rămânea o restanță de 28.784 mii lei, neachitată de cetățeni care încheiaseră contracte, pentru care se făcuseră citații, somații și controale în prezența poliției. Din cauza greutăților la încasarea taxei de pășunat și a refuzului unor cetățeni de a încheia contracte, executivul urma să propună pentru anul 2000 licitarea suprafețelor de pășune repartizate pentru bovine și ovine. Se făcuseră cartarea agrochimică a tuturor pășunilor, bornarea pășunii de la Unirea, defrișări masive de arbori în Sigmir („Valea Boilor”), Ghinda și Slătinița și fertilizarea unei suprafețe importante, iar în primăvară pășunile urmau să fie curățate în proporție de 90%, dacă vremea permitea.

Domnul consilier Țintean Ioan a observat că la Bistrița se cheltuiseră 42 de milioane de lei și se încasaseră 23 de milioane, fără vreo investiție vizibilă — în comisia de buget se spusese că se făcuse planul cadastral și se curățaseră pășuni cu Penitenciarul —, iar la Viișoara se cheltuiseră 22 de milioane, la 19.600 mii lei de încasat, și a întrebat ce se întâmpla cu restanța de la Sigmir, unde se încasaseră 7 milioane din 19, și care era cauza neplății. Domnul Purcel Viorel, delegatul sătesc al Sigmirului, a arătat că în primăvară, la ședința în care se adoptase hotărârea privind organizarea și folosirea rațională a patrimoniului pastoral, nu fusese de acord cu licitarea tuturor pășunilor, fiindcă la Sigmir oamenii își plăteau taxa, dar că restanțele mari îl făcuseră să fie de acord cu licitarea pentru anul următor; avea lista restanțierilor, care, dacă nu plăteau până la sfârșitul anului, nu mai ieșeau cu animalele în pășune în 2000; lucrări nu se făcuseră, fiindcă nu se încasaseră bani, iar restanța era de 9 milioane de lei. Domnul viceprimar Marcu a precizat că la Sigmir și la Viișoara trebuiau încasate aproximativ 40 de milioane de lei, diferența de încasat fiind de câte 10 milioane, că banii se redistribuiau după încasări și după nevoile fiecărei pășuni, că pășunea „Valea Boilor” fusese curățată în întregime cu Penitenciarul și că, după programul întocmit, toate pășunile municipiului și ale localităților componente urmau să fie puse la punct în 2 ani.

Informarea nu a fost supusă la vot. Întrebările domnului Țintean sunt trecute ca intervenții pe această pagină. Procesul-verbal dă soldul contului de pășuni ca „25.485.495 mii lei” (aproximativ 25,5 miliarde de lei), cifră disproporționată față de celelalte sume ale informării, iar restanța de la Sigmir ca 7 milioane încasate din 19 (domnul Țintean), 9 milioane (domnul Purcel) și 10 milioane (domnul viceprimar Marcu).