Completarea ordinii de zi, aprobată în unanimitate la începutul ședinței (vezi pagina ordinii de zi). Domnul primar Pavel Popescu a arătat că, la 20 iulie, fusese invitat la Cluj-Napoca la o întâlnire cu reprezentanții BERD, pentru a discuta propunerea băncii din 1997 de reabilitare a rețelelor termice ale orașului și de modernizare a centralei termice, și că fusese uimit cât de mult se tărăgănase decizia și că selectarea Bistriței era pusă din nou în discuție; banca urma să selecteze 7–10 firme de consultanță, cu o cheltuială de 350.000 de ECU, finanțată prin programul Phare, din care comunitatea locală trebuia să suporte 10% — 35.000 de ECU, în jur de 500 de milioane de lei. Răspunsul, promis întâi în trei luni, apoi în trei zile, venise în opt zile, după ședința în care consiliul avizase caietul de sarcini pentru licitație (Hotărârea nr. 74/29.07.1999); cu două zile înainte, un reprezentant al băncii îi comunicase că orașul fusese selectat, iar banca aștepta o scrisoare sau un fax de exprimare a interesului de principiu, discutat în ajun în comisia de buget. Domnul primar a propus trimiterea scrisorii, amintind că la licitația pe baza caietului de sarcini puteau participa și firme la care BERD era acționar cu 30%.

Domnul consilier Cristurean Ioan a arătat că studiase caietul de sarcini al băncii, obținut de la un reprezentant al MLPAT, și avea obiecții la soluția cogenerării: capacitățile rețelelor termice trebuiau refăcute pentru situația de atunci și de viitor, rețelele puteau fi reabilitate pe parcurs, din resurse proprii, iar documentația întocmită de IPE în 1995 trebuia actualizată, ca să existe cu ce compara studiul BERD; era de acord să se meargă pe două variante. Domnul consilier Motentan Dorel (trecut și „Montentan Dorel”) a cerut ca studiul din 1995 să fie reactualizat, nu plătit din nou, și l-a întrebat pe domnul Mureșan dacă putea fi folosit. Domnul consilier Botiș Nelu (trecut „Botiș Ioan”) a întrebat ce piață avea energia electrică produsă, în condițiile în care consumul scăzuse cu aproape 40% față de 1989, iar centrala de la Cernavodă urma să acopere 20% din necesarul țării. Domnul consilier Purdea Mircea a cerut întocmirea caietului de sarcini, îmbunătățirea și aprobarea lui de consiliu și un răspuns favorabil pentru BERD. Domnul consilier Chereji Florin Adrian (trecut „Chereji Florin”) a cerut un acord de principiu cu o poziție fermă privind termenul de realizare, a respins scepticismul privind rentabilitatea — IPROEB disponibiliza, dar ELECTROPLAST angaja — și a socotit cogenerarea singura cale de a reduce costul agentului termic, iluminatul public urmând să fie primul consumator al energiei electrice; acceptul de principiu nu angaja consiliul, „dar trebuie dat”. Domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a susținut avizul de principiu, lucrurile concrete urmând să se finalizeze în viitor. Domnul consilier Jurje Valeriu a arătat că Bistrița era „la capăt de linie” de energie electrică, că sistemul trebuia gândit în ansamblu, cu cogenerare, și că băncii trebuiau puse condiții și un termen pentru o ofertă fermă; la întrebarea lui, cum își motivase banca tăcerea de după 1997, domnul primar a răspuns că motivele fuseseră legislația și starea economică a României, adăugând că termenul de 18 luni putea fi redus la 6.

Domnul consilier Cotuțiu Viorel a socotit că oportunitatea investiției nu mai era de discutat, SC „PRODITERM” SA nefiind în stare nici măcar să-și acopere cheltuielile de bază, în condițiile în care consiliul nu-i dăduse cele 17 miliarde de lei aprobate prin buget; centralele de apartament — „2000 cereri”, potrivit unei emisiuni la care participaseră președintele Consiliului Județean și prefectul — nu erau o soluție, gazul ajungând de la 400 la 1.000 de lei metrul cub, iar debranșările dezechilibrau rețelele. A cerut împărțirea investiției în două — întâi cogenerarea, care produce, rețelele, cu pierderi de cel mult 5%, putând fi refăcute din bani proprii — și condiții cu termene scurte; iluminatul public ar fi costat 50 de milioane de lei pe lună, în loc de „o sută și vreo zece” plătite la RENEL. Domnul primar a precizat că nu era împotriva cogenerării, ci se întreba dacă prețul energiei va fi competitiv, și că investiția urma să fie garantată de consiliul local, nu de profitul societății. Domnul Mureșan Adrian, managerul general al SC „PRODITERM” SA, a arătat că banca nu-și respectase promisiunea din decembrie 1997, când consiliul adoptase hotărârea privind conceptul strategic de colaborare cu BERD, că societatea avea studii de prefezabilitate și de fezabilitate, că sistemul trebuia reabilitat integral, nu rupt în două, că firme din Danemarca și Italia arătaseră că cogenerarea era soluția optimă și că acceptul de principiu nu implica municipalitatea și nu costa nimic până la clarificarea licitației; creditul urma să fie returnat din energia electrică, din combustibilul economisit, din energia de pompaj, cu economii de până la 30%, și din cota de reparații din tariful energiei termice. Domnul Botiș a întrebat cum s-ar fi plătit dobânzile — circa 3 milioane de dolari pe an, la o investiție de aproape 45 de milioane și un buget local de 4 milioane de dolari —, iar domnul Mureșan a răspuns că cifra de 45 de milioane era „falsă”, vehiculată „de cineva cu un anumit interes”, și că numai energia electrică — 10 MW, 6.000 de ore de funcționare, 30 de dolari pe MWh — aducea 2 milioane de dolari pe an; domnul Botiș a cerut să se spună „greșită”, nu „falsă”. Domnul consilier Câmpeanu Mircea a arătat că SC „PRODITERM” SA era „pe muchie de cuțit”, riscând să oprească apa caldă în circa o lună, și a cerut executivului să-i plătească datoriile, ca să nu i se întrerupă gazul metan; s-a întrebat ce date putea furniza Primăria pentru o perspectivă de 15–20 de ani și cum ar fi intrat energia produsă în sistemul național, dar a socotit cogenerarea singura soluție și a susținut acordul de principiu.

Acordul de principiu a fost dat cu 15 voturi „pentru” și o abținere, din 16 consilieri prezenți. Procesul-verbal nu numește votanții și nici pe cel care s-a abținut, așa că câmpurile de vot de pe site sunt goale. Procesul-verbal nu spune dacă acordul a primit forma unei hotărâri și nu-i dă un număr, așa că e trecut pe site ca act adoptat de plen, fără număr de hotărâre. Cererea domnului Câmpeanu către executiv, de a plăti datoriile către SC „PRODITERM” SA, a fost o recomandare în această dezbatere, nu o interpelare; propunerile domnilor Cristurean și Cotuțiu nu au fost supuse la vot. Au votat și domnii consilieri Cristurean Ioan, Jurje Valeriu, Buta Anton și Săsărman Traian, președintele de ședință — reprezentanți ai consiliului în Adunarea Generală a Acționarilor SC „PRODITERM” SA, desemnați prin Hotărârea nr. 48/15.06.1999 —, și domnul consilier Câmpeanu Mircea, membru al Consiliului de administrație al societății; domnul consilier Cotuțiu Viorel, fost membru al Consiliului de administrație al regiei de termoficare până la transformarea ei în societate, nu mai făcea parte din organele societății. Niciunul nu a declarat că nu participă la vot, iar procesul-verbal nu-i exclude de la vot, așa că pe site nu sunt trecuți incompatibili.