Punctul 3 de la „Diverse”, discutat după raportul primarului: acordul de principiu cerut de SC „MOL ROMÂNIA PETROLEUM PRODUCTS” (o dată „MOLL ROMÂNIA”) pentru amplasarea unui „Complex de deservire carburanți” în zona Han, pe Calea Moldovei, și pentru întocmirea unui Plan Urbanistic de Detaliu. Domnul consilier Motentan Dorel, „șeful administrației spitalului”, a arătat că circulația din zonă bloca ambulanțele și a socotit amplasarea unei benzinării acolo „fără sens”; președintele de ședință a amintit că un referat cerea punctul de vedere al consiliului. Domnul consilier Jurje Valeriu a pus blocajele pe seama semaforului, a amintit acordul de principiu dat anterior și studiul de circulație, care admitea stația, și a cerut consultarea locuitorilor din zonă printr-un panou; domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a arătat că stațiile noi nu poluau și că zona din spatele Hanului trebuia asanată. Domnul consilier Cotuțiu Viorel s-a opus, terenul fiind locul primului cimitir românesc din Bistrița, iar domnul consilier Botiș Nelu (trecut „Botiș Ioan”) a susținut investiția, cu condiția ca firma să amenajeze în oraș un spațiu verde cel puțin egal. Domnul consilier Anton Constantin a cerut ca, în cazul unui refuz, relația cu firma să nu se piardă, proiectul fiind „foarte tentant”, iar domnul consilier Bâzu Gheorghe a socotit că stația ar fi cerut modificarea studiului de circulație, pe cheltuiala firmei, și a propus alte amplasamente.

Domnul consilier Săsărman Traian a susținut stația — 15–20 de locuri de muncă și concurență pentru PECO —, arătând că vechiul cimitir fusese sub blocurile de lângă farmacie; domnul consilier Cristurean Ioan a cerut un alt amplasament, de teama nemulțumirii locuitorilor, iar domnul consilier Câmpeanu Mircea (trecut „Cîmpeanu Mircea”) a arătat că cimitirul fusese chiar lângă Han, în anii 1948–1951, și s-a îndoit de utilitatea stației. Președintele de ședință, domnul consilier Chereji Florin Adrian, a socotit oferta — 0,8% din încasări, dar nu mai puțin de 10.000 $ — prea mică și a propus o invitație către toate marile firme. Domnul primar Pavel Popescu a arătat că, în noiembrie 1998, comisia de urbanism aprobase întocmirea PUD-ului, că firma acceptase doar acest amplasament, dintre cele care îi fuseseră arătate, că valoarea procentului fusese estimată la peste 200 de milioane de lei, iar suma minimă putea fi ridicată la 20.000 $ („sună de 10.000 %”, cum e trecut), că investiția, de circa 1,5 milioane $, avea să fie făcută cu firme locale, că firma nu începea PUD-ul fără un acord de principiu al consiliului și că propunerea domnului Botiș era „foarte pertinentă”; a respins ca „hilare” unele argumente auzite în biroul lui împotriva firmei. Propunerile domnilor Botiș și ale domnului primar nu au fost supuse la vot separat.

Acordul de principiu pentru amplasarea stației și întocmirea Planului Urbanistic de Detaliu a strâns 6 voturi „pentru”, 5 „împotrivă” și 9 abțineri, din 20 de consilieri prezenți. Procesul-verbal nu consemnează rezultatul; cu 6 voturi din 20, acordul nu a întrunit majoritatea și e trecut pe site ca respins. Procesul-verbal nu numește votanții, așa că câmpurile de vot de pe site sunt goale; domnii consilieri David Mircea, plecat în pauză, și Creța Simion, plecat la ora 17,45, sunt trecuți lipsă la vot.