Punctul unic al ordinii de zi; proiectul avea 5 articole. Domnul consilier Țintean Ioan, care a urat mai întâi sărbători fericite, în numele său și al grupului liberal, a arătat, din partea comisiei de buget, că prin Hotărârea nr. 46/27.12.1999 Consiliul Județean Bistrița-Năsăud redistribuise Consiliului local al municipiului Bistrița 106 milioane de lei, sume defalcate din impozitul pe salarii, pentru subvenționarea energiei termice livrate populației; bugetul rectificat urma să fie de 100.433.190 mii lei, iar suma se încadra la cheltuieli, la capitolul 63.02 – Dezvoltare publică. Proiectul fusese avizat favorabil.

Domnul consilier Bența Ioan, urând „La mulți ani” din partea sa și a P.D.S.R., „din care încă mai fac parte”, a amintit oferta de cumpărare a căminului de nefamiliști P+4, cu 35 de camere, de pe str. Zefirului, al FEDERALCOOP, unde — văzuse el, la colegi din sindicat — familii cu câte 3–4 copii locuiau în condiții mizerabile, și a rugat consiliul să aprobe măcar 50 sau 70 de milioane de lei din alte capitole bugetare. Domnul consilier Cristurean Ioan, care verificase căminul „cameră cu cameră”, a arătat că din 900 de milioane de lei, după scăderea TVA de 22%, rămâneau „750 și ceva de milioane”, cu care nu se putea ridica o clădire, și a cerut o sumă „modică”, de 100 de milioane de lei, ca acțiunea să înceapă anul următor. Domnul consilier Chereji Florin Adrian (trecut „Chereji Adrian”), transmițând salutări în numele Partidului Democrat, a fost de acord ca fondul pentru locuințe sociale să fie folosit, dar nu cu grabă la cumpărarea căminului, până nu se cunoștea costul: locuințele trebuiau să aibă bucătărie și baie proprii, altfel era mai bine să se cumpere apartamente de pe piața liberă.

Domnul Chereji a arătat apoi că cele 200 de milioane de lei aprobate în aprilie pentru reabilitarea unei clădiri din Centrul Istoric — Ansamblul Sugălete — dispăruseră la rectificarea bugetului fără ca consilierii să fie anunțați; domnul primar și domnul Iuga Vasile îi spuseseră că cei de la cultură nu depuseseră la timp documentația. S-a declarat surprins neplăcut și de poziția domnului Crețiu Ioan, directorul Direcției de administrare a domeniului public, care spusese că nu putea curăța zăpada din lipsa unui utilaj, deși nu propusese cumpărarea lui, și a cerut să se apeleze și la populație, și la agenții economici. Domnul consilier Săsărman Traian s-a declarat de acord cu proiectul și a transmis salutări din partea P.N.Ț.C.D. Domnul Țintean a confirmat cele sesizate de domnul Chereji și i-a cerut domnului primar promisiunea că primele sume încasate vor merge la începerea lucrărilor la șarpanta Școlii generale nr. 1, pentru care se aprobaseră 400 de milioane de lei, și că lucrarea va fi urmărită personal și terminată chiar în iarnă. Domnul consilier Botiș Nelu (trecut „Botiș Ioan”) a anunțat că donează pentru șarpantă 20 de milioane de lei, „pe care îi găsiți la Garda Financiară”.

Domnul primar Pavel Popescu a răspuns „la interpelări”: suma pentru Sugălete fusese prinsă în bugetul pe 1999, la investiții, după adresa Ministerului Culturii, căruia Primăria îi ceruse insistent documentația; domnul Lupșe Marcel venise să semneze protocolul de plată, dar suma fusese scoasă la rectificare și urma să fie prinsă în bugetul anului următor. Pentru cămin, valoarea vehiculată la întocmirea bugetului pe 1999 fusese de 1,4 miliarde de lei, iar ultima ofertă a FEDERALCOOP, de 700 de milioane, era cuprinsă în buget; acolo se puteau face doar locuințe sociale, iar terminarea clădirii ar fi cerut circa 2,5–3 miliarde de lei, cu instalațiile schimbate. La dezăpezire se lucra non-stop din ziua precedentă, cu 3 autogredere, un tractor cu lamă și o mașină de încărcat, prea puține, iar Regia de apă fusese chemată să desfunde gurile de scurgere. Pentru șarpanta Școlii generale nr. 1 se organizase o licitație, cu o comisie mixtă din care făcuse parte și un reprezentant al școlii; câștigătorii cumpăraseră lemnul și țigla, dar un participant contestase licitația, procesul avea termen la 18.01.2000, iar până atunci lucrările trebuiau sistate.

Domnul Cristurean a revenit: niciun constructor nu-l putea convinge că locuințele se puteau face cu 900 de milioane de lei; s-a întrebat de ce atâta interes pentru Sugălete — „Dacă Ministrul Culturii ar fi fost Vadim Tudor, am aloca atâția bani?” — și l-a întrebat pe domnul primar de ce nu fusese numit într-o comisie de licitație la construcții, fiind invitat în acea zi doar la comisia pentru produse de panificație. Domnul consilier Cotuțiu Viorel, de acord cu proiectul, a urat sănătate în numele P.U.N.R., a subliniat că la investiții existau 700 de milioane de lei pentru locuințe, rămânând de văzut dacă se dorea cumpărarea imobilului, și a arătat că dezăpezirea era împiedicată de mașinile abandonate, îngropate în zăpadă, iar gurile de scurgere trebuiau curățate înainte de ninsoare; a propus un comunicat în presa locală, prin care deținătorii mașinilor abandonate pe căile de acces să fie chemați să le ridice.

Proiectul a fost adoptat cu 20 de voturi „pentru” și 2 abțineri, din 22 de consilieri prezenți; procesul-verbal nu numește votanții, așa că câmpurile de vot de pe site sunt goale. Propunerile domnilor Bența, Cristurean și Cotuțiu nu au fost supuse la vot și sunt trecute doar ca intervenții; întrebările și cererile consilierilor către executiv sunt trecute ca interpelări pe pagina ședinței. Niciun consilier nu a declarat că nu participă la vot, așa că pe site nu sunt trecuți incompatibili.

Procesul-verbal nu consemnează numărul hotărârii. Pe vechiul site, Hotărârea nr. 129/1999 figura la ședința ordinară din 20 decembrie 1999, al cărei proces-verbal cuprinde o singură rectificare a bugetului pe 1999 — Hotărârea nr. 121/20.12.1999, adoptată cu 23 de voturi —, în timp ce cifra de pe vechiul site, „Adoptata cu 20 voturi”, este chiar votul din această ședință; hotărârea a fost de aceea mutată aici, cu numărul ei, iar adresa veche duce la cea nouă. Ședința din 29 decembrie 1999 nu figura pe vechiul site.