privind închirierea spațiului cu altă destinație decât cea de locuință, situat în municipiul Bistrița, str.Alexandru Vlahuță nr.2, în suprafață de 26,84 mp, Ligii Dreptății împotriva Corupției și Abuzurilor din România, Filiala Bistrița, cu destinația de sediu
Punctul 9 al ordinii de zi, proiect „privind închirierea spațiului cu altă destinație decât cea de locuință, situat în municipiul Bistrița, str.Alexandru Vlahuță nr.2, în suprafață de 26,84 mp, Ligii Dreptății împotriva Corupției și Abuzurilor din România, Filiala Bistrița, cu destinația de sediu”, amânat în ședința din 27 septembrie 1999; proiectul avea 3 articole și fusese avizat favorabil de comisiile de buget, de urbanism și de comerț. Domnul consilier David Mircea, care studiase statutul organizației, a cerut refuzarea spațiului: președintele și cei doi vicepreședinți trebuiau să fie „obligatoriu de origine română” — deși luptau pentru drepturile omului, erau, a spus el, „din start exclusiviști” —, președintele nu putea fi exclus, ci doar demisiona (art. 18), statutul avea adăugiri cu pixul, sediul central era la Lugoj, iar spațiul putea fi dat cuiva care să facă „efectiv treabă”. Domnul consilier Ciurdărean Emil (trecut „Ciurdăreanu Emil”) a fost de acord, spunând că organizația nu avea „obiectul muncii, pentru că la noi nu este corupție”. Domnul consilier Laza Kosma Tiberiu a arătat că societatea civilă din țările dezvoltate se baza pe organizațiile neguvernamentale, care aveau dreptul, potrivit legii, la un spațiu de la Primărie — „Dacă ne opunem înseamnă că toți suntem corupți” —, iar domnul David a socotit falsă echivalarea și a negat obligația de a da spațiu oricui. Domnul consilier Buta Anton a socotit cererea „un nonsens total”, existând legi și organe împotriva corupției. Domnul primar Pavel Popescu a arătat că filiala căuta de mult un spațiu, că avusese un președinte, pe domnul Danieliuc, schimbat din funcție, sub care liga îl reclamase și pe el, la prefectură și la Parlament, că încerca să tragă semnale de alarmă asupra încălcărilor Constituției și ale legilor și că spațiul, insalubru, fusese refuzat de alte organizații neguvernamentale și partide.
Proiectul a strâns 7 voturi „pentru”, 2 „împotrivă” și 12 abțineri și a fost respins; procesul-verbal nu numește votanții, așa că câmpurile de vot de pe site sunt goale. Domnul consilier Totir Constantin, plecat după ceremonia de dinaintea deschiderii ședinței, e trecut lipsă la vot. Pe vechiul site, punctul figura greșit ca Hotărârea nr. 119/29.11.1999, „privind respingerea cererii” ligii, cu rezultatul „adoptat”; procesul-verbal al ședinței din 8 decembrie 1999 arată că numărul 119 îl purta hotărârea de respingere a proiectului de indexare a impozitelor și taxelor locale. Procesul-verbal nu consemnează un număr de hotărâre pentru acest punct. Descrierea de pe site, potrivit căreia proiectul fusese respins „prin neîndeplinirea cvorumului necesar de cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție”, nu se regăsește în procesul-verbal și a fost scoasă. Subtitlul e titlul proiectului din procesul-verbal.