Referat privind soluționarea litigiului cu SC „TRANSILVANIA” SRL Bistrița: continuarea utilizării tuturor căilor legale de atac
Punctul 3 de la „Diverse”: referatul privind soluționarea litigiului dintre consiliul local, fosta RATL și SC „TRANSILVANIA” SRL. Doamna director Pungovschi Bucur Cecilia a arătat că, printr-o sentință judecătorească definitivă, consiliul local și fosta RATL fuseseră obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare a spațiului, la un preț stabilit prin expertiză judiciară, și să plătească daune cominatorii de 25.000 de lei pe fiecare zi de întârziere; cererea de revizuire fusese respinsă, iar a doua zi era ultima zi pentru depunerea recursului. Domnul consilier David Mircea a cerut să se meargă pe toate căile de atac, inclusiv printr-o cerere de revizuire adresată Procurorului General, și să se facă o petiție la Consiliul Superior al Magistraturii — nimeni nu putea fi obligat să-și vândă bunul la un preț prestabilit —, iar domnul consilier Tălmaciu Tiberiu a întrebat la ce mai servea comisia de negociere, dacă instanța hotăra ce se vinde. Domnul consilier Anton Constantin a propus ca societatea să fie chemată în scris la negociere; președintele de ședință a arătat că fusese invitată și refuzase să se prezinte. Domnul consilier Chereji Florin Adrian a întrebat de ce nu se făcuse recurs la Sentința civilă nr. 1651/1998 și ce măsuri se luaseră împotriva vinovaților, a cerut ca în motivarea căii de atac să se arate prețurile obținute la spații similare — 1,5–2,3 milioane de lei pe metru pătrat, față de 500.000 de lei, cât stabilise instanța — și a cerut vot nominal, invocând art. 20 lit. g din Legea nr. 69/1991: administrarea domeniului public și privat era atribuția consiliului. Domnii consilieri Laza Kosma Tiberiu și Botiș Nelu — trecut „Botiș Ioan” — au socotit că Primăria era obligată să apere patrimoniul până la capăt, fără vot al consiliului — „diluarea responsabilității”, a spus domnul Laza Kosma.
Domnul primar Pavel Popescu a cerut „front comun”: dacă procesul se pierdea, daunele urmau să le plătească toți, nu doar primarul; a anunțat că funcționarul care se ocupase de dosar nu-și făcuse datoria și urma să fie sancționat cu desfacerea contractului de muncă și a amintit că prețurile spațiilor atribuite prin instanță ar fi trebuit supuse aprobării consiliului. Domnul consilier Cotuțiu Viorel a cerut folosirea tuturor căilor de atac — „eu încă mai cred în justiția română” —, domnul Botiș și-a asumat răspunderea doar după epuizarea lor și a cerut ca, după concedierea consilierului juridic, să se pună poprire pe salarii, iar domnul consilier Jurje Valeriu a precizat că, prin vot, consiliul își asuma riscul daunelor, pe care le-a dat de 50.000 de lei pe zi. Domnul consilier Buta Anton a socotit că Primăria era obligată să meargă până la capăt. Doamna director Pungovschi a arătat că acțiunile în instanță se făceau în numele consiliului local, reprezentat prin primar, iar domnul Cotuțiu a întrebat de ce juriștii Primăriei nu ceruseră o contraexpertiză și a spus că domnul Vlădulescu — Vlădulescu Stelian, șeful Serviciului administrație publică, juridic, contencios —, când se dusese în instanță, nu se dusese în interesul Primăriei. Președintele de ședință a anunțat că Biroul Județean al PNȚCD hotărâse să facă plângere, pe cale politică, până la primul-ministru.
Continuarea utilizării tuturor căilor legale de atac a fost aprobată prin vot nominal, cu 17 voturi „pentru”, unul „împotrivă” — al domnului consilier Laza Kosma Tiberiu („dar plătesc și eu dacă trebuie plătit”) — și o abținere, a domnului consilier Buta Anton; domnul Botiș a votat „pentru”, „cu epuizarea tuturor căilor de atac”, iar domnul Anton „pentru”, „dar înainte să se trimită scrisă chemarea la negociere”. Domnul consilier Cristurean Ioan plecase la ora 17,30. Lista nominală din procesul-verbal cuprinde doar 16 voturi „pentru” — 18 nume, la 19 consilieri prezenți —, cu un rând gol între domnii consilieri Ciurdărean Emil și Țintean Ioan; singurul consilier prezent care nu apare în listă este domnul consilier Tălmaciu Tiberiu, a cărui plecare nu e consemnată, așa că pe site votul lui e trecut, prin deducție, „pentru”. Votul nu are un număr de hotărâre în procesul-verbal.