privind aprobarea brandului pentru „Promovarea turistică a Cetăţii Medievale Bistriţa”.
Hotărârea a fost adoptată cu 14 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi 6 abţineri.
Oraşul Bistriţa - cel mai nordic burg medieval din Transilvania – a fost fondat în secolul al XII-lea de coloniştii germani veniţi în Transilvania de pe văile Moselei şi Luxemburgului în perioada în care catolicismul se consolida în centrul şi estul Europei. Iniţial localitatea s-a numit Nosa, probabil în amintirea zonei din care proveneau primii fondatori, şi aşa a fost numit târgul Bistriţei şi la 2 aprilie 1241, când tătarii care trec prin pasul Carpaţilor distrug această urbe şi ucid 6.014 creştini.
La 16 iulie 1264 la Orvieto, în cancelaria Papei Urban al IV-lea se discuta despre acest oraş din Transilvania, numit în limba obişnuită a locului Bistricha, adică Bistriţa, de la „bistro”, care înseamnă repede. Cu siguranţă crestele Carpaţilor din apropiere, cu pasul Tihuţa şi culmile Călimanilor, au făcut ca acest nume dat şi râului care străbate oraşul să devină denumirea utilizată şi acceptată după secolul al XIII-lea. Aflaţi sub protecţia şi grija reginei Ungariei, bistriţenii devin cei mai importanţi negustori din zonă intermediind comerţul dintre Transilvania şi Moldova. În acest sens, regele Ludovic de Anjou acorda Bistriţei, în anul 1352, dreptul de a ţine „târgul cel mare” de Sf. Bartolomeu, organizat timp de 15 zile în luna august, în jurul bisericii din Piaţa Centrală. Burgul este declarat „oraş liber regal” - un statut ce îi conferea autonomie economică, juridică şi politică, inclusiv dreptul de a avea un blazon. Stema veche a Bistriţei cuprinde un cap de struţ încoronat cu potcoavă în cioc – simbol al comerţului - şi coiful regal al regelui Ludovic de Anjou, cu scutul regatului şi al casei de Anjou. În anul 1465, regele Matei Corvin acordă bistriţenilor dreptul de a dărâma vechea cetate de refugiu de pe dealul Burich şi să fortifice întreaga localitate. Cele 22 de bresle ale oraşului, formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari, etc. reuşesc să fortifice oraşul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălţime şi 1,5 lăţime. Exteriorul zidurilor este dublat de un şanţ cu apă care alimenta şi morile din întreg oraşul.
La adăpostul acestor ziduri bistriţenii construiesc din 1480, în Piaţa Centrală, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale cu arcade la parter, din estul Europei - ansamblul Sugălete (Sub gălete). Cele 13 case au fost nucleul economic al oraşului unde negustorii şi meşteşugarii îşi vindeau produsele.
Între străzile largi care porneau din Piaţa Centrală şi zidurile cetăţii au fost trasate scurtături, străzi înguste, pietonale care parcurg oraşul pe direcţia nord-sud – ele aveau numele turnurilor sau a breslelor care apărau oraşul, dar azi se numesc simplu „pasaje”. Centrul istoric al Bistriţei păstrează 22 de pasaje, cel mai mare număr de pasaje între burgurile Transilvaniei.
Activitatea pietonală a oraşului se desfăşoară şi azi cu aceeaşi dinamică ca şi acum 500 de ani prin aceste străduţe cu arcuri sau bolţi, cu trasee surprinzătoare şi pitoreşti.
În această ordine de idei, un brand de oraş presupune o asociere a locului cu o imagine clară, cu puţine cuvinte, care să producă acel declic mental pozitiv ce valorizează tot ceea ce este legat de acel loc. Turismul este un subiect social, economic si cultural ireversibil, iar influenţa pe care acesta o exercită în domeniul monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice este considerabilă şi nu poate decât să se amplifice în viitor, având în vedere perspectivele de dezvoltare ale acestei activităţi în municipiul Bistriţa. Turismul cultural cuprinde, pe lângă toate activităţile culturale întreprinse, şi produsele oferite în cadru festiv atât vizitatorilor cât şi celor vizitaţi, şi mai ales cele cu caracter simbolistic de evidenţiere a vechimii istorice a oraşului nostru.
La fel ca o companie prestigioasă, un oraş îşi vinde mai bine produsele, recrutează elite, atrage investitori şi vizitatori, în general joacă un rol important în afaceri. În consecinţă, acest oraş este mai bogat şi oferă o mai bună calitate a vieţii. Ca şi în cazul companiilor, oraşele care au un brand pozitiv şi puternic îşi valorizează mai bine produsele şi serviciile deoarece brandul adaugă valoare acestora.
Până la adoptarea în şedinţa Consiliului Local al municipiului Bistriţa a unui brand considerat potrivit, pe această temă au avut loc la primărie mai multe întâlniri între oameni de cultură, artişti şiv specialişti din cadrul administraţiei locale. Până la termenul dat, pe adresa Primăriei municipiului Bistriţa au fost transmise o serie de propuneri pentru brandul oraşului – slogan (Vasile Duda, Alexandru Uiuiu, Petru Podar, Klein Gunter, Dănilă Bogdan, Cornel Gaiu), siglă (Popa Lucian, Mircea Mocanu, Petru Podar, Cristi Târnovan, Bogdan Dănilă, Mihai Perca) şi mascotă (Mircea Mocanu, Dănilă Bogdan, Loredana Chiş/Adina Mocanu). Propunerile au fost analizate de membrii unei comisii special numite în cadrul Primăriei municipiului Bistriţa, brandul fiind, totodată, subiectul unei dezbateri publice organizate de administraţia locală.
În final, analizând propunerile depuse, consilierii locali au hotărât:
- aprobarea brandului turistic al municipiului Bistriţa - slogan, siglă şi mascotă - şi utilizarea acestuia pentru promovarea turistică a Cetăţii Medievale Bistriţa;
- ca slogan pentru promovarea turistică a Cetăţii Medievale Bistriţa a fost aprobat textul „Bistriţa – Poarta Transilvaniei”, propus de Bogdan Dănilă;
- ca siglă a fost aprobată propunerea făcută de Vasile Duda, cu reprezentarea stilizată a Biserici Evanghelice şi a Ansamblului Sugălete (fără sintagma „oraşul pasajelor”);
- struţul cu potcoava în cioc, varianta propusă de Vasile Duda, a fost aprobat ca mascotă de promovare turistică a Cetăţii Medievale Bistriţa.
Brandul de promovare turistică a Cetăţii Medievale Bistriţa va fi înregistrat la OSIM şi va fi promovat în toate domeniile şi cu toate mijloacele de publicitate.