Dumitru Teodorescu

Titlul de cetățean de onoare i-a fost conferit în 1996, ca recunoaștere a carierei sale militare și a faptelor de arme din al Doilea Război Mondial. Destinul său de ofițer a fost legat de Bistrița, unde a fost șef de stat major al Regimentului 7 Vânători de Munte.

Ofițer de vânători de munte și erou de război. S-a născut la 22 octombrie 1914 la Vorniceni, județul Botoșani, într-o familie de țărani cu șapte copii. A absolvit Școala de ofițeri de infanterie (București și Sibiu) și a fost repartizat la Batalionul 7 Vânători de Munte.

A luptat în al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Est (1941–1942) și apoi pentru eliberarea Transilvaniei și a Cehoslovaciei, fiind rănit de mai multe ori. Pentru fapte de arme a fost decorat cu «Coroana României» și cu Ordinul «Mihai Viteazu», fiind declarat cavaler al acestui ordin.

Din 1950 a fost șef de stat major al Regimentului 7 Vânători de Munte din Bistrița, iar din 1955 a trecut în rezervă și a lucrat la banca din Bistrița, absolvind și Facultatea de Drept din Cluj. A fost înaintat colonel (1977) și general-maior în rezervă (1992).